Gânduri scrise…

Şi începem de la 0, şti de ce.!?

_Nu.!?

Hai să`ţi explic...

Să nu uitam de unde venim şi cine suntem cu adevarat.

În general, spun sincer ceea ce gândesc. Dar astăzi asta este o mare greşeală, pentru că rişti să fii înţeles greşit, dar nu mai contează.

Hai să calatorim, şi să ne amintim …

_#de atunci când eram copii: …când singura grija era să ne jucăm şi să nu dormin după amiază , atunci când zâmbeam cu adevarat şi dacă cineva ne strica jucăria, dupa o jumtăte de ora ne jucam din nou împreună…

_#după ce am crescut cu puţin mai ştim să zâmbim cu adevarat, puţini mai ştiu ce înseamnă să ierţi, iar mulţi poartă ură şi se supără din lucruri banale mai rău ca un copil mic, dar el o face pentru că este prea naiv şi măcar un copil iartă şi-ţi zâmbeşte dulce şi nevinovat încât îţi umple sufletul de bucurie şi lumină.

_#Ştim foarte bine că timpul trece, ani se scurg intr`o clipă şi deja eşti mare şi toate cele greşite nu le mai poţi îndrepta, nu mai ai cum … e prea târziu…

…Şi ţine minte, dacă ai vreodată nevoie de o mană de ajutor, vei găsi una la capătul braţului tău… Pe măsura ce creşti vei descoperi că ai doua maini. Una pentru a te ajuta pe tine, cealaltă pentru a`i ajuta pe ceilalţi… chiar dacă cu unii nu se merită…

Şi chiar dacă timpul pare să lase urme de regrete în sentimente, nu te schimba rămâi acelaşi Tu.!

 

Nu permite timpului şi schimbărilor să`ţi i`a copilul din tine,ca apoi să rămâi vag cu amintirea copilului ce cândva ai fost ... inocent şi fericit.!