Se întamplă să fie zile triste uneori.

Se spune că familia e totul, şi că îţi este întotdeauna alături atunci când ai nevoie…serios.!?

Nu în toate cazurile…deobicei ei te ajută în tot ceea ce faci, clar ai mei nu fac decât să’mi taie aripile, să’mi distrugă buna’dispoziţie, spulbere visele…sigur asta nu îi va pune în vârf pe lista ”cei mai buni părinţi”….pe cine mint lista asta nu există, ca multe din lucrurile care uneori îmi dau putere şi’mi hrănesc visele…dar păcat că asta nu ţine prea mult…deoarece apare şi mama ca să’mi spună să mă trezesc , că nu exista, că nu are rost, nu e ceva normal…

Oare pentru ea ce înseamnă normal.?!?

*probabil genul ăla de copil care e ca un robotel…sincer nu mă văd aşa, şi nu am să fiu aşa, clar!

Probabil e urât ce am să spun :”că mă scârbesc momentele astea şi din cauza lor îmi vine să mă duc dracu’:)” dar păcat asta nu se va întâmpla atunci când am eu o pasă proastă. În fine, de cele mai multe ori viaţa e un căcat, plină de oameni care mai de care…unu’ şi unu’ ( eh nu are rost să mai continui ).

Dubios de enervant, ce rost mai 

are să’ţi faci zile negre cu astfel de persoane, cândva speram că se va schimba dar cât să mai sper şi cât să mai suport, ea chiar nu se va schimba, păcat.