Ai apărut din întâmplare, fără a şti măcar un simplu lucru despre tine, dar chiar şi aşa m’ai atras pur şi simplu…iar acum te descopăr cu paşi mărunţi de teamă, dar totodată ard de nerabdare să te cunosc complet… e dificil.
Sunt lucruri pe care le simt, sentimente puternice pe care nu le pot arăta … e ca atunci când erai copil şi făceai primi paşi, dar odată ce te’ai lovit, ţi’a fost frică să nu cazi din nou,dar totuşi mai incercai şi erai fericit că ai reuşit, dar până la reuşită a fost nevoie de răbdare,curaj şi încrederea în sine şi în cel care era în preajma ta şi te îndemna să te duci la el…sau ca primele cuvinte rostite, ţi’a fost greu să le grăieşti dar încetul cu încetul ai dus la capăt şi acest lucru… aşa este şi acum, e greu dar cu răbdare totul va fi bine.
Adu’ţi aminte când erai copil nimic nu era prea greu, erai dornic să descoperi până şi cel mai minuscul obiect şi aveai încredere că vei reuşi.
Acum de ce ar fi diferit?!
True ! <3
RăspundețiȘtergere